A.R.T./blog

decembrie @ ANEXA MNAC

2012-01-16T06:06:00.000-08:00

Curated by Lea Razsovsky
Projected as a work in progress group exhibition, Hibernal is the first of a biannual event, an open space for young and very young artists. Characterised by ebullience and live acts, meeting point between music and visual arts, between inhabitating and showing off, the project reflects an open ambient, working more on the basis of social sculpture more than on monologues with an possible auditory. The impact is greater than in the case of an academic exhibition, thus having a bit of triviality for it needs not so much reflective cognitive processes, the overall image is calling for collective experience. Key words: Experimentalism, non-formalism, live acts, collective experience

Grig Vuu

Mario Oprean

Miron Ghiu, Claudiu Chihaescu, Recos, Trip Acid Vlad

Irlo

Razvan Lerescu

Delia Gheorghiu

Crina Cranta


Salonul de proiecte curated by Magda Radu & Alexandra Croitoru

Alexandra Pirici

Claudiu Cobilanschi


Veda Popovici. 4 manifests as samples of "the art of ideology". 4 blank walls used as a medium instead of paper: the gravity of the written ideology, spiced with sarcasm and humour meant to keep the innner critic trained, shaped up to the contemporary vectors.

Catalin Ilie " What is the word"

Razvan Botis
Scketches for an invitation, 3 customised inkjet printers

Marina Albu

Liu Bolin_The invisible man 1&2

2011-07-04T23:35:00.000-07:00

part one

Liu Bolin "Hidding" series

Expression of "living in China" feeling, the art of Liu Bolin is as impressive as the background image of chinese masses hides the feeling of being invisibly lost in the faces & bodies ocean. A discourse about identity loss or intimacy gain...

part two

Liu Bolin @ Eli Klein Fine Art via designboom

liu bolin
'dragon series', 2010
1 of 9
118 x 150cm
all images courtesy of eli klein fine art and the artist

eli klein fine art presents 'the invisible man', the third solo exhibition of beijing artist liu bolin at the new york-based gallery.
the show features new photographs that continue the artist's exploration of the chinese national identity and the relationship between
human beings and their surrounding environment.
'the invisible man' includes large-scale photographs of his recent self-camouflage works 'hiding in the city' as well as 'dragon series'.
in 'hiding in the city' series of photographs, bolin pays tribute to the history of china, particularly that of beijing.
in one group of images 'dragon series', the artist has chosen the iconic site of the 'nine dragon wall' in beihai park to celebrate the grandeur of chinese culture and history. the motif of the five-clawed dragon, symbol of imperial power, chasing the inflamed pearl is prominent in
chinese classical culture. the ceramic wall is also a magnificent illustration of chinese artistic craftsmanship.
for this exhibition, bolin is producing three photos between june 20th and june 29th.
from june 21st to 22nd, he will hide in a shelf of new york magazines and newspapers. for his second photo,
he will disguise himself in graffiti art on the street - potentially kenny scharf's mural on houston and bowery (still unconfirmed),
and the thrid photo will be taken at ground zero. these performances are open for public viewing.

liu bolin
'dragon series', 2010
2 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
3 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
4 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
5 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
6 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
7 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
8 of 9
118 x 150cm

liu bolin
'dragon series', 2010
9 of 9
118 x 150cm

Salonul Sticlei @ Galeria Orizont

2011-05-20T20:57:00.000-07:00

Ene Săndel

Silviu Dancea

Alexandru Ghilduş

Marian Mihalache

Cornelia Untilov

Dorel Almăşan

Radu Popovici

Maria Constantinescu

Radu Popovici

Dan Popovici

Optică transparentă incizată suflată turnată mixată, personalitatea mimetică a sticlei işi găseşte multiple moduri de a comunica detalii despre vectorii revelărilor individuale ale fiecărui creator

The Silk Exhibition

2011-05-20T19:59:00.000-07:00

Impresii tactile ale prezenţei celuilalt, de la veşmant la lipsa lui de la cum ne percepem prin şi dincolo de aparenţe, de la ceea ce afişăm până la peisajele interioare ce ne populează fiinţa.

Go see come meet me... through the felt thought, fading skins revealing the soft nature of The Silk Exhibition

Consideratii post-estetice

2011-05-11T06:16:00.000-07:00

“Capitalismul este un sistem socio-economic adaptat productiei de bunuri si acumularii consistente de capital in scopul reinvestitiilor.” Asa descrie Daniel Bell actualul sistem de organizare umana. Disectiile lui Daniel Bell asupra societatii moderne deschid lucid dosare de valoare ale democratiei, capitalismului si economiei in raport cu umanitatea si cultura. Daniel Bell are influente majore in creearea conceptului de post- industrialism , analizeaza si presimte noile trenduri sociale ale caror prime infatisari incep sa apara odata cu democratia si capitalismul. Daniel Bell considera capitalismul ca avand la baza dihotomia a doua impulsuri generate de Max Weber, promotor al ascetismului si muncii metodice; si Werner Sombart care promova acumularea de bunuri . Sfera culturala este revolutionata de aceasta lupta care, generalizat, reflecta neincrederea societatii moderne in valorile morale religioase. Noile valori nu mai tin de sacru ci de depasirea limitelor. Socialul are o noua valoare: experienta nemijlocita, trairea spontana a fluxului vital. Si aici Bell face cateva remarci interesante privitoare la arta moderna pentru care “ nimic neomenesc nu este strain” si care incepe sa “(…) se distanteze de estetic si fizic, anihiland contemplarea si implicand spectatorul in experienta (…)”.. Totusi consider ca Bell critica excesiv si fara temei rolul artei moderne, care desi hiperextravaganta, artificiala si sterila in multe cazuri a avut un rol util in documentarea vremurilor in care traim. Nu artistii moderni sunt vinovati de lipsa valorii in societate, ei doar au documentat si exprimat spiritul epocii. Bell afirma ca de fapt contra- cultura promovata de modernisti este contrafacuta. Eu afirm ca nu este contrafacuta ci ca se integreaza perfect in imaginea de ansamblu a societatii moderne. Analiza lui este incompleta in lipsa unei perspective interioare asupra impulsului care a motivat modernistii. Ei si-au indeplinit misiunea creind conceptul de transparenta, aratand spontan si nedisimulat ce se petrece “ in budoarul parintilor libertini”, dezvaluind sincer consecintele regimurilor politice si economice.Caracterul trivial si lipsa vreunui mesaj relevant intrinsec operei de arta moderne sau a modernismului in genere, arata ca un capat de lume in viziunea lui Bell, o lume ajunsa la ultima suflare, la limita. Intr-adevar , exista un “ finish” la capatul din ce in ce mai apropiat al pistei de alergare a societatii moderne maratoniste, dar aceasta nu e decat dovada ca omul nu este stapanul universului, ci ca se conformeaza si el legilor universale si cosmice. Aceasta nu este decat o reala revolutie la nivel cosmic, care coordoneaza masele sociale indiferent de pretinsa lor hegemonie culturala. Nu este decat dovada ca valorile sacre si ireversibilitatea ciclurilor cosmice se pastreaza indiferent de maladia de renegare a omului modern. Jurgen Habermas vine in completarea lui Bell, considerand avangarda ca o revolta ce are ca scop neutralizarea standardelor moralitatii si ale utilitatii. Inca o data se accentueaza caracterul de revolutie impotriva instinctului firesc de conservare. Referitor la aceste observatii trebuie sa luam in considerare numarul victimelor din acest secol (nu numai din cursul razboaielor), numarul “sinuciderilor” cauzate de extremismul boemiei prost intelese, numarul nefiresc al mutatiilor psiho- spirituale care clar denota o revolutie nu numai sociala, ci a intregului mecanism de organizare universal. Habermas il indica pe Bell ca referinta pentru teoriile sale ce privesc “recastigarea securitatii existentiale printr-o resuscitare religioasa” .

si toleranta dincolo de subiectivitatea partidelor sau triburilor culturale din care e compusa. Si Habermas si Bell subscriu la doctrina capitalista a acumularii de bunuri ( un exemplu indirect este autoaprecierea lui Habermas din finalul capitolului, asupra premiului Theodor Adorno obtinut). Amandoi privesc cu susceptibilitate modernismul si postomdernismul, in special sfera artelor, oripilanta prin pretentiile sale de hegemonie culturala, utopice de altfel in opinia lor. Dar aici ma intreb, daca nici in arta nu poti sa iti faci de cap, atunci unde? Arta este un teritoriu “copil” , orientata in mod evident asupra unui altruism interior pur, apolitica si dezinteresata de acte de coruptie specifice nebuloaselor economice. Asta inseamna ca in primul rand, in modernism s post- modernism, arta se implica social si are rol de documentator necorupt al spiritului unei epoci. De aceea eforturile artistilor sunt indreptate tocmai impotriva incalcarii dreptului la libertatea de exprimare si de “a fi” de catre institutii si corporatii care se intind ca raia si polueaza prin lipsa de scrupule morale.Umanitatea si societatea nu pot supravietui fara aceasta contra-cultura “contrafacuta”, cel putin nu in sistemul cognitiv actual uman, limitat de dihotomii si lipsit de fluenta unitara ideatica, care automat cere unei culturi si o contra-cultura, care automat cere unui rai sa aiba o contragreutate pe nume iad, etc. Adevarata democratie ar trebui sa cuprinda libertatea de a fi alternativ si de a noi sensuri valorilor traditionale. In incheiere propun un citat dintr-un interviu recent cu Eugen Radescu: “Estetica este, din perspectiva filosofica, incercarea de a patrunde sensul frumosului. Politica este arta compromisului, a negocierii, a intrigilor, a puterii ascunse. Frumosul - ca subiect al esteticii - nu isi gaseste sens in politica, din punctul meu de vedere.” Acest fapt nu trebuie sa insemne izolarea celor doua ci constientizarea limitelor si rolului lor, pentru o relatie sanatoasa. Sistemul social actual sufera de lipsa unei viziuni holiste a unui lant trofic interprofesional. Sistemul social are nevoie de o noua paradigma care sa echilibreze excesele ultimului secol. Dupa cum bine afirma Habermas, modernismul nu trebuie privit ca o cauza pierduta deoarece se pot extrage invataturi pretioase din extravagantele programelor care au incercat sa-l nege. In continuare, el spera ca aceste invataturi sa indice cel putin directia unei solutii. Daca nu sunt prea mult in afara subiectului , pot sa afirm ca aceasta solutie deja a fost creata de paradigma holista si viziunea sistemica a lui Fritjof Capra care a incercat sa integreze valorile alternative actuale ( fizica cuantica, ecologie, etc.) si traditionale ( filozofie orientala, psihologie europeana)ale diferitelor triburi culturale in sistemul mecanicist initiat de Descartes, pentru imaginea unei societati post-industriale sanatoase.

Crina Cranta

Ana Mendieta

2011-05-11T03:37:00.000-07:00

Corpul uman ca opera de arta vie sau persoana ca opera de arta hipercomplexa

Alegerea mea se intinde la Ana Mendieta ca opera de arta, punand problema cuantificarii unei opere. Ce este o opera si pana unde se intinde ea? Este cazul seriilor ce cuprind variatiuni din aceeasi familie sau a unei singure picturi de pilda Strigatul de Munch ce se “livreaza” exprimand solitar mesajul creatorului. De multe ori autorul organizeaza si reorganizeaza in functie de evolutia propriei subiectivitati operele create, revenind asupra lor sau modificandu-le sensul pana cand poate declara opera incheiata. Ana Mendieta a pribegit in lume expulzata de presiuni politice, folosind ca unealta de exprimare si dialog singura resursa ce ni se da: trupul. Privesc toate performance-urile ei ca pe o serie unica cu diferite fatete iar pe ea insasi o consider o forma de arta vie in continua evolutie de-a lungul traseului vietii sale, opera terminata odata cu moartea sa in 1985.

Fixitatea iconografica claseaza toate performance-urile sale in seria de lucrari “ Earth Body: Sculpture and Performance, 1972–1985”expozitie retrospectiva catalogata la Whitney Museum din New York in 2004. Apare odata cu aceste performance-uri un nou tip de discurs in care conceptualul converge in afectiv, creind un dialog profund la nivel subconstient uzand de unelte mai putin obisnuite precum momentul istoric contemporan ei in care miscarea feminista atrasese atentia asupra siluetei feminine adaugand astfel complexitate si profunzime noosferica mesajului sau. Materialitatea operei se inscrie astfel intr-un discurs tip “Totul vine de la Sine”in care libertatea expresiei este dirijata ambivalent atat din afara (evenimente socio-politice) cat si dinauntru ( trup/pamant/viziune) creind astfel urme autentice – repere culturale.

Estetica expresiei sale se inscrie in definitia modernismului conforma lui Baudelaire : tranzitoriul si efemerul ca flash-uri ce coloreaza organismul social punand probleme precum originea profund terestra a omului conectata de expresivizarea latinescului “memento mori” , aruncand o noua lumina asupra creatiei, din perspectiva feminina, conectata metasomatic la o natura pe care arta de pana atunci a idealizat-o intr-atat incat i-a pierdut din vedere sensul original, asistam la o intoarcere vitala asupra sinceritatii omului nud in relatie cu spatiul. Mesajul Anei Mendieta este in raport direct cu expulzarea sa din tara natala dupa ce parintii sai s-au opus miscarii revolutionare, redefinind problema originii, anistorica independenta de organisme sociale si interdependente politice, compromisuri spirituale - lucrarile sale creeaza porti catre un moment in care libertatea autoconstienta era un nutrient esential al firii ciclice iar discursul era orientat ritualic.

Seriile de siluete repun in discutie imaginea zeitei si a idealului ca fiind paradoxal o substanta materiala fragila prin perenitatea sa misterioasa, steganografiind coduri ale firescului captivitatii in alteritatea libertatii.

Golden Flat & Co. featuring Ion Barladeanu @ MNAC

2011-03-01T08:58:00.000-08:00

Alexandru Poteca_Golden Flat

///////////////////////////////////////////////////////////*}>

Ion Barladeanu, cel mai faimos narator homelles si Alexandru Poteca, alchimist al documentarii abundentei saraciei, reuniti intr-o expozitie de grup la MNAC, impreuna cu alte 3 Geme ale comemorarii generatiei comuniste: Stefan Constantinescu, Cristian Mungiu si Corneliu Porumboiu

Ion Barladeanu the most famous ghetto storyteller and Alexandru Poteca, alchemist of documenting abundant poverty gathered in a group exhibition @ MNAC, near other Gems of comunist generation commemorations: Stefan Constantinescu, Cristian Mungiu & Corneliu Porumboiu

Ion Barladeanu_Untitled

Figure in Figure out @ LC Foundation

2011-03-01T06:02:00.000-08:00

Bogdan Rata

Amalia Dulhan

Florin Pantilimon

Irina Broboana

Figure in Figure out = primul proiect al noului centru de arta contemporana - LC Foundation

Expozitia de grup marcheaza vizual simbolurile figurative ale tinerei generatii - hibrizi intre oameni si animale ce convietuiesc armonios sau agresiv , sexual mistic utopic si narativ in cadrul aceluiasi container format din organizatorii Adrian Preda, George Anghelescu, Stefan Ungureanu si Simona Vilau urmarind interconectarea unei noi retele in circuitul artistic national. Modernism.ro a documentat video vernisajul

Figure in Figure out is the first project of a new contemporary art center - LC Foundation

This group exhibition visualy marks the figurative simbols of the new generation - hybrids between man and animal bonded harmonious or agressive, sexual mystical utopic and narrative in the space of the same container shaped by the organizers Adrian Preda, George Anghelescu, Stefan Ungureanu and Simona Vilau aiming to interconnect a new net in the national art circuit. The vernissage was documented by Modernism.ro

LC Foundation – Centru de Artă Contemporană
Calea Victoriei, nr. 25, etaj 1, Bucureşti
Expoziţia “Figure in. Figure out”: 15 februarie – 14 martie 2011
Program de vizitare: luni-duminică 13.00-19.00

First stept into light study

2011-01-31T18:19:00.001-08:00

Tracing a moving obejct: car

Geometry of diffraction

Nijinsky performance@CNDB. Light shaping human body & its' actions

Metalic/magnetic diffraction

light refraction through glass

differrrent rainbows

Cloud iridescence

Controlled projections

Light projection in ambient design

Tets Ohnari@Atelier35

2011-01-05T13:52:00.000-08:00

Atelier35 october/november 2010

Tets Ohnari's glass experiments goes from controled cracks turned into acid treated glass illustrations to ambiental harmony and a strange familiarity expressed in the clarity of the concept: beauty as being the most simple and natural way to share your identity factors

Young Artists Biennial_Bucharest 2010

2010-10-27T22:24:00.000-07:00

Trecand de problema capitala a capitalei intram intr-o oaza conectata la alte oaze si anume universul artistic, un alt sistem in sistem, care si-a asumat la Bienala Tinerilor Artisti 2010 functia de subveghere impartasita. Tema de anul acesta este Police the police, un fel de complementara lui "Critic deci existi", isi asuma rolul de a impartasi o perspectiva muta dar graitoare a factorilor de rigiditate ordinatoare...

Instalatie, video, fotografie si pictura mijlocesc mesajele care fac trecerea de la sistem la subsistem. Mesajul nu are nimic nou, abordarea interactiunii spatiu parasit vs initiative oficiale se face demult in afara granitelor romanesti insa pentru cadrul nostru este ceva nou. Noul nostru noul lor asadar noul tuturor putin decalat pentru ca in Romania mecanismul se misca mai greu ; Mica Gherghez a condus membrana Bienalei (printr-o fericita serie de intamplari - intalnirea cu "tutorele" locatiei : Ovidiu Popescu, si raspunsul pozitiv al acestuia) la o forma de actualitate alineata cu substandardele artei contemporane europene.

Maxim Liulca

Surekha _line of control

Simona Tanasescu_Big brother(2009)

Pascual Sisto_Gaze(2009)

Stirbei Palace interior details

Gheorghe Razovsky_New disasters2(2002)

Pavel Kopriva 's mirrors .

Atat de bun incat a meritat a fi furat//So good it was worth to be stolen

(in penultima zi de bienala am aflat ca din lucrarea artistului au disparut 2 piese//2days before closing the biennial we found out that 2pieces from this artwork had been stolen)

Cristoph Wachter & Mathias Jud _ War room

Zoltan Bela _ Time capsules(2009)

Passing the capital problem of our capital city we enter in an oasis conected to other oasis of the artistic universe, a sistem in the sistem, which assumed to the Young Artist's Biennial the role of shared surveillance of the official dimension. This year's theme is Police the police,(( the complementary of " I criticize therefore you are" : surveillance vs. criticism- the objective mirroring vs. subjective opinioning. surveillance being the new civilised trend factor of the oldschool criticism

Installation,video, photography and painting reveals the messages that trespass the sistem into the subsistem.The message is not new, the interaction deserted space vs official initiative is made for some time outside our country but for us is a new aspect. Our new thier new which is everybody's "new" a little late here because in Romania the social machine is working hard under pressure; Mica Gherghez, the curator, leaded the Bienniale's membrane (through a series of fortunate events - like the accidental meeting & conexion with the location tutor Ovidiu Popescu and his positive answer ) to a shape of an aligned actuality with the european art substandards

Oliver Laric

National Decorative Art Salon XIth edition

2010-10-08T22:00:00.000-07:00

Ajuns la a XI a editie, Salonul National de Arta Decorativa afiseaza - inca de la inaugurarea Muzeului Cotroceni - artisti ce creeaza in domeniul artelor decorative oferind o perspectiva alternativa la productia de masa in domeniul obiectelor ce pot personaliza spatiile ambientale

Creatii unice semnate de artisti plastici din diferite generatii, de la tapiserie la ceramica sticla pictura sau obiect- instalatie - precum "Assamblajul" lui Radu Popovici, se intrec in a colora pivnitele palatului Cantacuzino, cea mai veche resedinta locuita din istoria arhitecturii bucurestene.

Varietatea lucrarilor tehnicilor si ideilor din spatele formei creeaza un haos atractiv in care fiecare artist e un dirijor ce reorganizeaza materialitatea constant la fiecare lucrare printr-un exercitiu de control plastic al unei naturi care ne scapa de multe ori printre degete.

Titu Toncian _ Ferestre

Sumedrea & Sumedrea _ Ioan Botezatorul

Ruxandra Sibil Mermeze _ Plutire Zoe Vida Porumb _ Gradini suspendate

Ruxandra Eugenia Socaciu _ Eva

Roxana Elena Pitz _ Ladies

Radu Popovici _ Assemblage

Miruna Mihaela Hategan _ S.O.S. Etnoglobalizare/// Militaru Maria _ Joc

Mariu Silviu Georgescu _ Autoportret

Maria Moldovan _ Copilarie

Maria Constantinescu _ Paravan

Manuela Catalina Toderas

Ionel Cojocariu Radu Tarnovean _ Arborele vietii

Ioana Stepanov _ Boluri

Ioan Sumedrea Junior _ Serviciu de masa

Ilie Rusu _ Ambalaje in repaos Cristina Radu

Daniela Grunefeld _ Forma indeplinita (din seria radacini)

Adela Bonat _ Blue box I & Blue box II

Daniela Fainis _ Orga neagra

Iuliana Turcu

Ciprian Ariciu din seria Lacustra Andreea Braescu _ Omul

Constantin Ionescu _ Pernuta bunicii

Crina Cranta _ Cruci 3D /// Attila Csorvasi Szabo _ Pantec /// Cristina Budar

Maria Bandarau _ Paretar

On it's XIth edition, the National Decorative Art Salon exhibits - since it had been opened - an alternative perspective to the decorative object mass production , featuring manual unique signed pieces that can personalize the ambiental spaces

The gathered works comes from artists of various generations and means of expression: from tapestry to ceramics, from glass and paintings to instalation-objects from recycled materials as Radu's Popovici Assemblage. All are adding colour to the cellars of the oldest habited domain of bucharestian architecture history. The variety of the works and the ideas behind the shapes creates an attractive chaos in which every artist is a conductor that reorganise materiality, practicing continuosly this skill of controling an lubricuous nature

UNArte graduates group exhibition C.eramics + G.lass + M.etal department

2010-07-04T15:39:00.000-07:00

This slideshow customized with Smilebox

Liliana Basarab @ MORA

2010-05-03T17:49:00.000-07:00

Accidente, mutatii si greseli

Este tematica expozitiei de ceramica sub semnatura Lilianei Basarab, proiect materializat in orasul Bad Ems in cadrul rezidentei Schloß Balmoral 2008.Curatoriata de MORA

L.B.:"Mutatii, accidente si greseli pentru ca orasul Bad Ems in care a fost conceput proiectul este o statiune balneoclimaterica in care m-a mirat lipsa tinerilor, gandeste-te la noi la Tusnad sau Baile Felix.. mi s-a parut ca acolo lipseste ceva.."

Niste locuri uitate de lumea in miscare in care timpul se desfasoara greoi parca plictisit de toate cataplasmele pe care trebuie sa le aplice. Nota de familiaritate a expozitiei este data tocmai de expresia vizuala a acestor stari psychesferice ce tin universal de afecte: cu totii radem, tuturor ne e frica, etc. Desi poate limba difera de la o nationalitate la alta, Liliana comunica vizual mesaje trans-nationale ce tin de ciclicitatea autogeneratoare a umanului devenit un produs cultural. De exemplu “Different teams” reprezinta paradoxal frati siamezi, "simbol al oamenilor care mimeaza adevarul".

L.B:" Prin ceea ce fac spun o poveste, exprim vizual un intreg sistem de substrat, vreau ca atunci cand intri in contact cu lucrarile mele sa nu vezi munca din spate , nu ma intereseaza tehnica, ci rezultatul care reuseste sa iti creeze o stare, sa te transpuna afectiv".

Si intr-adevar, eu la vernisajul ei am avut o puternica rememorare a unui vis de acum un an care reprezenta exact acel scenariu, dovedindu-mi ca in spatele protocoalelor culturale se afla o retea indescifrabila rational ce contine sensul devenirii.

Revenind la ceramica, am intrebat-o cum a obtinut minunatul albastru turcoaz “Pregnant bottles” .

L.B:" Am lucrat la fabrica de ceramica Baukeramik Ebinger, unde se produce mai mult ceramica ambientala, in stilul Hundertwasser. Nu stiu exact tehnica, eu m-am jucat modeland lutul, mi-a placut sa intru in contact direct cu pamantul si imi place sa lucrez cu el este un material ascultator si contactul tactil m-a inspirat. Culorile le-am ales dupa paletarele fabricii."

Poate “Pregnant bottles” sa fie o completare sugestiva a ceva ce lipsea din spatiul orasului?

Legaturi de familie este cel de-al treilea simbol vizual ceramic prezent in expozitie, serie de trei perechi de sandale ce sugereaza la prima impresie un copil lipsa incadrat de doi parinti lipsa.

Senzatia de familiaritate devine din ce in ce mai persistenta desi lipseste tocmai elementul sau principal: familia, transpusa de catre artista in simboluri ce transmit perpetuarea unui sentiment in absenta obiectului sau afectiv, iar in cazul in care acesta e prezent el este transpus mutagen ori in insuportabil de mult (“Different teams”) ori in incompatibil (“ Pregnant Bottles”).

_______________________________________________________

Accidents, mutations and mistakes

Exhibition signed by Liliana Basarab , project made in Bad Ems resort in the Schloss Balmorall residency2008.Curated by MORA gallery.

L.B.:" Accidents, mutations and mistakes because Bad Ems it’s a bathing resort in which I was surprised by the absence of the young people, reminds me of our Tusnad or Baile Felix … I had the feeling that something is missing there"

.. Those places forgotten by the moving world, those places in which time is slowly passing as if it’s tired of all the healings he’s asked to apply. The intimacy note of the exhibition is given by the visual expression of this universal psychespheric [1] states: we all laugh we all fear& feel, etc. Though the language has its nationality limits, Liliana visual express trans-national messages related to the automatic ciclicity of the human as a historical product.

“Different teams” are paradoxically expressed by congenital brothers and are a "symbol for those who mime the truth."

L.B.: "Through what I’m doing I want to tell a story, I visually express the essence of a whole sub layer system, I want that when you’re in contact with my works to be affective transposed, I’m not interested in the technique and the working progress but only in this storyteller final result"

And indeed, at the vernissage, I had a powerful remembering of a dream I dreamt a year ago which was exactly that moment, proving that behind the cultural protocol there is a irrational indecipherable network which contains the purpose of becoming.

Back to the ceramics, I asked her how she obtained that beautiful “Pregnant bottles” turquoise blue

L.B.:" I worked at the Baukeramik Ebinger factory where they mainly produce ambiental ceramics, Hudertwasser style. I don’t exactly know the ceramic language, I only played modelling the clay, liked the contact with the earth, it is an obedient material and the tactile contact inspired me much. I chose the colours after factory’s chromatic palette."

May “Pregnant bottles” be a suggestive compensation of that something which was missing in Bad Ems space?

Family connections are the third exhibited visual symbol, three linked pairs of sandals for a missing kid in between two missing parents. The intimacy feeling becomes more persistent even though the main element is missing: the family, expressed through a symbol which propagates the perpetuation of a feeling in the absence of its affective object causing a strange alienation vibe, the same as either mutated in an unbearable closeness such in “Different teams” either incompatible as in “Pregnant bottles”.

Liliana Basarab is a visual artist which lives and works in Iasi , Romania. She graduated the Art University in Iasi, in 2002. You can find more about her here..

[1] Psychesphere: the sphere of soul, analogic to the noosphere –the sphere of thoughts

Kate Macdowell interview

2010-03-31T12:50:00.000-07:00

Spraygraphic Interview with Artist Kate MacDowell

SG: Please tell us about yourself?

KM: I used to teach high-school English and later produced hi-tech websites. After the dot-com bust my husband and I moved to India for a year and half and worked at a meditation retreat center. We came back back to the states by way of Italy, and I found myself living in my parent’s house again for a few months, without a job, and with a head full of fantastic tropical plants and animals, and classical and baroque marble sculpture. I started taking a local clay class while we figured out what to do next, and started funneling these images into early pots and sculptures. I’ve been a full-time studio artist since 2006 or so.

SG: Where do you currently live and work?

KM: In Portland, Oregon

SG: What mediums do you work with? Currently hand-built porcelain clay, though I’ve used other clay bodies in the past, and have plans for expanding out into other mediums in the future.

SG: Describe your working process when creating a new work.

KM: I start by trawling Google images for source photos of whatever I plan to sculpt from as many angles as possible, and look for diagrams of skeletal systems to help me work out proportions. I print out a dozen or so images and pin them over my studio tables, so I always have visual references to go off, and sketch out poses before building the main forms solid. I then cut them open and hollow them out to about 1/4″ thickness. Small details are added after this, and are built petal by petal, insect leg by insect leg and I often study plant bits I’ve dragged home from the park or dead flies on the window sill.

SG: What kind of things do you do when you get blocked or find it hard to create something?

KM: Most of the time it’s not lack of ideas but fear of failure on a particular piece and lack of will to start what is always an ardous process. Listening to audio books and trying to complete one small piece of the project at a time helps to get over this.

SG: Where are you currently finding your inspiration?

KM: Environmental case studies, based on online reading about threatened species, people’s snapshots of roadkill up on the web, contemporary artwork I come across online, baroque marble tomb sculptures…

SG: How long does it take to complete one of your pieces?

KM: Sculpting, 3 days to a month, drying/firing/finishing about 2 weeks more.

SG: Why are your sculptures predominately white most of the time? Have you experimented with color?

KM: Yes, my early sculptures were brightly colored. I switched to pure white for this body of work because I wanted the bare porcelain to evoke marble, as used in funerary memorials and classical/baroque sculpture, and also something ghostly, or missing from the world. I also am fascinated by intracies of natural forms and detail, and didn’t want color or surface design to distract from them.

SG: Where has your work been seen?

KM: I’ve shown pieces throughout the US, primarily around Seattle and Portland and in California, Santa Fe, and Philly; but also in Japan and London.

SG: Where will it be seen next?

KM: In March at the Moore College of Art and Design in Phillyhttp://www.thegalleriesatmoore.org/site/exhibitions/upcoming_exhibitions, and in April at Mindy Solomon Gallery in Florida http://www.mindysolomon.com/exhibitions.php, and NEXT Chicago http://www.patrajdas.com/exhibitions.html. Also overseas as well later in the year in Amsterdam, Bath (UK), and Paris.

SG: What is your dream art assignment?

KM: Funding, a large warehouse or gallery space, and a crew of volunteers and artist collaborators creating an installation of the by-catch of a deep-sea trawler. Basically I’d like to create a pile of life-sized dead sea life out of fired porcelain or white clay, the volume of a school bus, with here and there a brightly colored orange roughy visible, the actual intended “catch” which is not discarded.

SG: What is your favorite color?

KM: Burnt orange

SG: Who is your favorite artist? And Why?

KM: I probably feel most passionate about Bernini and Caravaggio because I’ve been lucky enough to see a lot of their work in person and am always drawn in by the emotional intensity, and physical tension and movement in the figures. Some contemporary favorites are Andy Goldsworthy and a lot of the environmental artists profiled at the Green Museum.org (Eve Andre’e Larame’e, Nicole Dextras, etc). Also Andrea Zittel’s close examination of how we could live, Gregory Crewdson’s staged photos of surrealism beneath the everyday, and some Damien Hirst (the macabre themes resonate with me).

SG: Ever do a self portrait? Where is it now?

KM: I made a two-piece ceramic sculpture in which I was the model for one of the characters, it’s in my basement, it’s my least favorite piece.

SG: What book/magazine are you reading this week?

KM: Listening to “Blindspot: A Novel” by Jane Kamensky and Jill Lepore which is about a Scottish portrait painter in Boston in the 1700’s and his assistant, a young woman in drag as a boy among other things. It’s hilarious and dramatic.

SG: Where is your favorite place to hang out?

KM: Sadly enough, online (judging by time spent), otherwise, Eagle Cap Wilderness in Eastern Oregon.

SG: Any final words of advice?

KM: Create each piece to the best of your ability, both thematically and technically even if it means slower production of work and less pieces to sell or show initially. Trying for quality helped me grow faster than trying for quantity. Try to find a consistent routine for making work (place, time, other people around you), that supports you over time and gets you through the rough spots - I’m still working on that. Get great photos of your work and have them online.

via SPRAYGRAPHIC

Relational Aesthetics

2010-02-02T08:12:00.001-08:00

I started researching in a brand new field (for me) of the noosphere : relations. Now that we know "from were we come from, who we are and were we are going" is time to skip to level II: how do we relate? The answer comes from deep within everyone of us, and touches the field of a paradoxal subjective objectivity, that : " @0o3o2ooj?? *{* >><&^%:oOoOo shapeless random always morphing " revelation point

Some motto linked with this point :

"A mathematician is like a blind man in a dark room looking for a black cat that isn't there" attributed to Charles Darwin .

note: mind " the mathematician", this applies to everyone is searching deeper inside itself

The second criterion in drawing aesthetical relational schemes : do not interfere - watch them from outside. Let it happen without trying to understand it... just be: participative

"The only eternal thing is transformation" attributed to Buddha

Openness to "anything new or not like you" is a basis criterion in understanding and "fair" depicting the complex web of relations.

Analitical observing(trough a hypothesis based study), as quantum physicists also noticed, interferes with the studied "object" modyfing it subjectively. The tool in researching relations must then be not analitical but emotional.

Conclusions:

Level 1:

" What do you see when you turn off the light? I can't tell you but i know it's mine" (from The Beatles - With A Little Help From My Friends)a.k.a "Nosce te ipsum" basis criteria

Level 2:

Visual arts as a networking tool - independent media symbol.

Research tools:

emotions, intuition, empathy

In search of sustainable immobility

2010-01-06T11:39:00.000-08:00

ElectroSmog

International Festival for Sustainable Immobility

March 18 – 20, 2010

About the festival

ElectroSmog is a new festival that explores the concept ‘Sustainable Immobility’ in theory and practice. Sustainable Immobility is first of all a critique of the expanding crisis of mobility. Today’s systems of hyper-mobility of people and products in travel and transport are ecologically no longer sustainable. While the worldwide growth of mobility may be temporarily slowed down by the current economic slump, long term projections still point towards increased movement and exploding energy needs. Therefore we urgently need to develop alternatives for the current state of hyper-mobility.

Sustainable Immobility is a quest for a lifestyle less determined by speed and constant mobility. A lifestyle that celebrates stronger links to local cultures, while at the same time deepening our connections to others across any geographical divide by means of new communication technologies instead of physical travel .

The challenge

The ElectroSmog festival wishes to engage one of the most fundamental promises of the information age: that communication technologies can replace the need for physical mobility and therefore directly contribute to ecological stability. Simultaneously our increased tele-connections would lead to a more rewarding deep local lifestyle (homework in the electronic cottage) and to a richer connected experience with the rest of the world (the global village).

While these promises have existed since the dawn of the information age, they were never fully realised. The urgency to address the challenge of the expanding mobility crisis forces us, however, to re-examine these promises and find out how to turn them into viable life-style choices. Nothing is self-evident: We also question the premise that increased electronic connections and deeper local roots are self-evidently more energy efficient and ecologically sustainable than the current systems of globalised mobility of people and goods.

Technology alone is never the answer. We are looking for both technological and non-technological solutions to the central question of our competition:

How can we design sustainable immobility?

–

The Design Competition

In collaboration with an extensive network of international partners the ElectroSmog festival is organising an international design competition for young designers, artists, technologists, architects and spatial and urban planners to join us in our quest for sustainable immobility, and find imaginative answers to find imaginative answers to the question how to design sustainable immobility.

The winning design will be awarded with a full-fledged residency to realise your idea.

Submissions

Anything innovative goes: We welcome all types of submissions: demo’s and prototypes for web-applications, design scenario’s, lifestyle proposals, campaigns, sabotage manuals, ideological declamations about immobility, serious business proposals for a more sustainably immobile future, deep local explorations, or any other life-style and behaviour changing designs.

A Distributed Award Ceremony…

A selection of proposals, designs and scenario’s will be presented before an international jury on at the international award ceremony on Thursday March 18, 2010 in the form of a short pitch or presentation. In keeping with the nature of the festival the award ceremony will be a distributed public event across a range of different locations, countries, continents and time zones, interconnected via internet.

The Award

The most highly esteemed proposals submitted for the design competition will be awarded with the possibility to develop this and other ideas in a fully equipped residency financed and facilitated by the partner-network of the ElectroSmog festival. The Banff New Media institute has already committed a residency in collaboration with the ElectroSmog Festival.

Festival Partners:

De Balie, Amsterdam / Eyebeam, New York / Media Lab Prado, Madrid / Chelsea College of Art and Design, London / m-cult, Helsinki / RIXC, Riga / Banff New Media Institute / ADA Digital Arts Network, New Zealand / REFRAMES, Munich, Hivos, The Hague and growing…

Submission Guide-lines

- Submissions are welcomed until February 15, 2010.

- Proposals can only be submitted in digital form, up to 5 MB via this e-mail:

- If your proposal exceeds the 5 MB file-size limit it should be made available for download.

- If you want to send physical object (DVD, drawing or else) please contact us at the address below.

News

Please refer to www.electrosmogfestival.net for news on the festival and the design competition.

Enquiries

For further details on the submission process or contact the festival:

info@electrosmogfestival.net

Netochka Nezanova

2009-11-24T21:59:00.000-08:00

\2\

Ministry ov Sugg3stion. S3duktiøn \+\ TOTAL>RADIKALER>M9NDFUKC++
| Sektia A | Quadrant 24 | Labyrinth ø9 |

We destroy everything we touch!

We steal human labor and shapeshift it in2 fire _+ ice.
We teleport you from rapture \2\ rupture \2\ extasy \+\ back again.
We steal your nights and sell them to sleepless torture

We fuse the retinas of unbelievers in eye|2|eye tactile motility.
We are the black cloud. resolutely human. albeit calcified \2\ form
a hypnotic sense ov detachment.

LOVE ME NOT!!
We are Absolute Power \+\ Joy.
We are the fatal leap into Emptiness. Alpha + Omega. War and Peace.
We radiate at all frequencies and seek not you but Pleasure.

We Ex.press. your interior world. We Lift u 2 Ex.perienss.
We may decide to enchant you and you shall surrender!

LOVE ME NOT!!
//

(.............) .............

Am terminat cu lucrurile marete

si planurile de anvergura,
cu institutiile mari
si succesele de rasunet.

Sint de partea acelor forte
umane invizibile, iubitoare,
marunte, care lucreaza de la un
individ la altul, furisindu-se
prin cotloanele lumii ca
firisoarele de radacina,

sau ca incretiturile abia schitate
ale apei, care, daca li se ofera timpul
necesar, vor fisura si cele mai

dure monumente ale semetiei.

("Reality is too komplex 4 oraL kommunikation" )

via Netochka Nezanova

Ceramica romaneasca contemporana

2009-11-18T20:54:00.000-08:00

Dacă încă nu aţi fost la Mogoşoaia să vedeţi expoziţia de ceramică românească a 33 dintre cei mai renumiti ceramişti contemporani , încă vă mai puteţi delecta şi informa vizitând-o, până pe 20 decembrie.

Selecţia exigentă a lucrărilor a fost facută de către ceramişti membri ai Academiei Internaţionale a Ceramicii de la Geneva, care au urmărit atât calitatea intrinsecă a lucrărilor cât şi activitatea artiştilor în domeniul ceramicii, domeniu de nişă al artelor datorită dificultăţii conceperii obiectului ceramic – de la lupta cu prepararea masei până la stăpânirea capriciozitaţii focului şi a chimiei ce naşte culoarea.

Vedere din expoziţie

Ca overview retrospectiv mie mi-a depăşit aşteptările, începând cu vernisajul unde a fost arhiplin până la descoperirea că, deşi este un domeniu de nişă al artelor, ceramica românească este o artă actuală cu limbaj şi simboluri proprii, cu concluzii reale în haosul mofologiei. De la lucrări cu trimiteri metafizice până la lucrări decorative de o frumuseţe şi delicateţe imposibil de obţinut în alt mediu lucrările expuse sunt variate şi acoperă un câmp vizual vast.

În prima sală, prima lucrare, a Roxanei Pitz, reprezintă nişte nasturi supradimensionaţi – introducere către o expoziţie în care nimic nu a fost ceea ce presupuneam că ar trebui să fie.

Roxana Pitz _ My buttons

Următorele lucrări, cele ale Biancăi Boeroiu, expun personalitatea comunicativă şi deschisă a artistei. Prima lucrare, Nice to meet you este un roboţel din teracotă cu articulaţii la vedere, ce stă pe o suprafaţa vibrată cu ţepi moi, structură ce se regăseşte şi la cap, simbolizând probabil automatismul circular al personajului – umanizarea mecanismului fiind o temă ce îi preocupă în paralel atât pe designeri cât şi pe oamenii de ştiinţă.

*Nice to meet you

*My lucky number *Obiect 2

My lucky number este tot o lucrare din terracotă, un alt mecanism parţial glazurat cu structură internă expusă privitorului. Sinceritatea cu care artista ne dezvăluie profunzimile personajelor face ca lucrările să capete o notă de “ transparenţă”, complementară statului încremenit şi masiv. Aceiaşi ţepi moi care vibrează suprafaţa pe care stă personajul creează o atmosferă familiară şi soft, asemănătoare unui covor dintr-un interior călduros. Numărul 1, numărul inţiatorului, repetat de trei ori defineşte alt număr drag artistei, număr ce se regaseşte şi în numărul obiectelor expuse. Obiectul care completează triada Biancăi Boeroiu reprezintă tot o lucrare cu exterior organic şi interior mecanic, temă propusă de artistă ca fiind un adevăr fără echivoc, în spatele oricărei superficialităţi ale percepţiei. Eroarea nu este luată în calcul, personajele sunt perfect gândite să încorporeze un univers matur, autoconştient care pare a fi descoperit stabilitatea matriceală: carcasa fără ascunzişuri.

Dna Cristina Bolborea, atât ceramistă cât şi profesoară de tehnologia ceramicii la Facultatea de Arte Decorative şi Design Bucureşti propune un ansamblu parietal cu glazuri de influenţă orientală, turcoazuri translucide şi forme modulare stelare.Ansamblul are o tentă de senzualitate reflexivă, exotică şi uşoară. Ansamblul poate fi şi o propunere pentru o nouă utilizare a ceramicii – monumentală, integrată universului arhitectural .

Cristina Bolborea _Covor albastru

Pe Monica Pădureţ o ştiam de la târgurile de la Muzeul Ţăranului Român, Buburezeriile şi Poveştile sunt pline de naturaleţe şi accente cromatice neaşteptate. Regăsesc bufniţe şi elefanţi ca laitmotive binecunsocute - pasărea simbol al sufletului , elefantul ca şi contragreutate terestră a unei detaşări excesive, bufniţa simbol al inţelepciunii - toate, simboluri ce trimit la dimensiunea arhaică a imaginarului colectiv.

Monica Pădureţ _ Poveşti

Poveştile sunt crâmpeie dintr-un puzzle de basm, înveselitoare precum un târg pe toate gusturile în care unitatea se dizolvă în varietate şi viceversa într-o continuă mişcare – viaţa.

Monica Pădureţ _ Buburezerii

Buburezeriile sunt un alt ecosistem în care apar ca simbol palatul, peştele, pisica şi bineînţeles bufniţa. Câteva buburuze sunt răspândite printre plăcuţele ilustrate , mişunătoare ce se reîntorc la matcă.

Pixidele cu arhetipuri trimit către regăsirea mitului generator de cultură : 11 cutii preţioase ce încapsulează cărţi vechi, sigilii şi pergamente ne descoperă notiţele personale – mărturii ale căutărilor identităţii prin întoarcerea la origine. Totuşi această origine este replicată ea însăşi, manuscrisele sunt la randul lor tipare după un original pierdut iar din nota unitară a ansamblului putem deduce că ar fi vorba de un singur arhetip decantat într-o varietate de capsule, arhetip a cărui esenţă este natura creatoare.

Georgiana Cozma _ Pixide cu arhetipuri

Marta Jakobovitz centrează în căutările sale materialitatea ceramică, testează forma şi culoarea: glazuri albe opace coagulate în formaţiuni imprevizibile ce fuzionează cu transparenţe în Test I şi II – propuneri de noi morfologii. Munca artistei înclină către descoperirea curgerii Timpului însuşi în materialităţi spaţiale, lucrările sunt stop-cadre ale acestui proces.

Marta Jakobovitz _ Test I Test II

Secretul peisajului de iarnă are la bază aceeaşi formă, patrulaterul –perna, ca şi testele. Trimiterea către un anotimp leagă opera de ciclicitatea cosmică, încă o dovadă a eforturilor de încapsulare a Timpului.

Marta Jakobovitz _ Peisaj de iarna

Memoria locului este o altă lucrare ansamblu ce relevă conexiunea strânsă între Timp şi Spaţiu, o potecă ce conduce către două forme verticale, una mai mare şi una mai mică, dualitate ce naşte mişcarea, timpul.

Marta Jakobovitz _ Memoria locului

Vasile Cercel participă cu două lucrări din gresie glazurata, lipsa pretenţiilor cromatice este compensată de compunerea fragmentară a formei. Caseta are un aspect atemporal , propunere de recipient cu o geometrie abstractă, greoaie şi imbatabilă, chiar agresivă, îndulcită numai de arcada – mâner şi decorul incizat sau aplicat ce ajustează complementar forma mamă.
“Experienţa ceramică a Orientului, cu care Vasile Cercel a interacţionat recent printr-o vizită în Japonia, e sublimată şi asumată interior. Nu se poate vorbi despre o influenţă directă, ci doar de ecourile unei spiritualităţi centrate pe dialogul dintre aparenţă şi esenţă, ecouri transpuse formal în linii fluide ce înconjoară obiectul. În ceramica lui Vasile Cercel, culoarea se subordonează întotdeauna intenţiei generale a creatorului. Glazurile subtil colorate amplifică senzaţia magică (…)” (Viorica Buica în Observatorul Cultural)

Vasile Cercel _ Caseta

Poarta monolitică încinsă în partea superioară de o curea mă face să mă întreb dacă semnifică exhibarea unui bazin uman metaforizat, monstruos de brut ca mecanism. Trecerea prin poartă este incoruptibil de îngustă, străjuită de un mecanism necunoscut şi imprevizibil.

Vasile Cercel _ Poarta

Cristina Russu modelează porţelanul cu delicateţe în structuri fine şi câmpuri de stratificări ce completează vasta paletă de materialităţi pe care pământul o poate lua.
Expresia cea mai fină pe care o poate căpăta un vas se regaseşte aici: policromie modestă, concisă şi forme venite “ de la sine” arată că secretul tehnicii Cristinei constă în stăpânirea devenirii formei iar nu în supunerea ei prin detalii şi artificii inutile.

Cristina Russu _ Vase

Panoul ocru de stratificări juxtapuse, vibraţie pură, senzaţie vizuală atât de subtil condusă încât converge în lungime de undă. Pot auzi foşnetul delicatelor valuri şi surpriza acustică pe care o lasă micul patrat alb: Câmpul din câmp. Coexistenţa orizontal/ vertical denotă echilibrul ansamblului iar verticalitatea predominantă conduce ierarhic ascendent imaginaţia privitorului.

Cristina Russu _Câmp în câmp

Şi dacă exploatarea verticalului mă trimite cu gândul la sonoritatea înălţimilor individualităţii, Briza, panou în totalitate orizontal, mă transpune în universul relaxat al reţelelor de sunete , universul colectiv unde au loc fenomenele meteorologice.

Cristina Russu _ Briza

Arhipelagul compus din formaţiuni insulare induce iarăşi în eroare ochiul, prin fineţea formării, e posibil ca pământul să se comporte aşa? Fiecare formaţiune sfârşeşte într-o stratificare vibrată de fine fâşii de porţelan juxtapuse. Această delicateţe aproape exotică mai are un plus: se desfaşoară în afara unui singur plan, creind impresia de mişcare, privitorul fiind nevoit să parcurgă un traseu minim alături de aceste neobişnuite formaţiuni.

Cristina Russu _ Arhipelag

Oriana Pelladi este conştientă de faptul că nu există creaţie ex nihilo, şi propune ca punct de plecare pentru lucrarea prezentă în expoziţie, tehnica origami. Încă o dată, pământul întâlneşte hârtia, de data aceasta nu în fineţea morfologică ci în transgresarea unei tehnici de lucru al hârtiei într-o altă materie: pământul. Serialitatea figurativă a placuţelor compensează actul creaţiei unui origami , înlocuind actul in sine, precum storyboardul unui clip.

Oriana Pelladi _ Origami

Tronurile memoriei, lucrare semnată Tiutin George , un ansamblu de amintiri variate dintre care numai trei reuşesc să treacă de filtrul valorilor , tronând de pe soclu deasupra celorlalte. Amintirile sunt încapsulate în greoaie sferoide, amintiri îmbibate de timp, de diferite intensităţi (mărimi) şi culori : unele mai vii, altele reflexive, altele terne totuşi prezente, altele simbolice,etc.

Tiutin George _ Tronurile memoriei

Adela Bonaţ, tânără doctorandă la Universitatea de Arte Bucureşti, experimentează decalcomania într-un Autoportret trinitar. Pământul capătă valenţele unei oglinzi ce răspunde dirijat întrebărilor creatorului ce încearcă să îşi descopere identitatea: spirit implicat şi experimental, Adela creează forme de expresie în culori profunde, reflexive, al cărui ecou caracterizează natura solitară a firii creatoare.

Adela Bonaţ _ Autoportret

“Ce cred eu?
Cred că suntem nişte semne şi cred că lăsăm în urma noastră nişte semne.
(Ca şi cum se va spune odată ”E semn că a fost pe acolo!”)
Si semnele astea, au ele acolo, trei părţi: una, cel puţin una, fixă de tot. O alta, abramburită rău,rău şi o alta, aia de mijloc, aia înţeleaptă, care vrea, cum necum, să le împace pe cele două.
Pot fi fixe ideea, forma sau materialul.
Pot fi fixe prin repetiţie până la obsesie, pot fi fixe prin asemănare până la plictis, pot fi fixe prin acelaşi arhicunoscut şi deja banal material.
După care începe jocul, mişcarea insesizabilă a ideii de repetiţie, diferenţa minusculă pierdută aproape în asemănare, torsionarea după pofta inimii a aceluiaşi şi aceluiaşi material.
Tu, ăla din mijloc, făcătorul de semne, încerci să ţii totul în echilibru, ca în final cineva, ceva, să vorbească.
Asta încerc eu să fac.” ( Crăciun Ileana)

Crăciun Ileana _ Candele pentru tata

Crăciun Ileana _ Memorie

Înşiruirea formelor înveselitoare din raftul cu busturi al Eugeniei Pop ne readuce în lumea varietăţii echilibrată de data aceasta numai de monocromia simplei teracote. Lucrarea înclină spre arta copiilor, simplă şi candidă, un observator iraţional al varietăţii morfologiei unor specii necunoscute dar de a căror existenţă nu te poţi îndoi: iată-le apărând în faţa ta

Eugenia Pop _ Raftul cu busturi

Romana Cucu Mateiaş prezintă un ansamblu de trei coloane: Semn între cer şi pământ; coloanele capătă astfel o decorativitate simbolică, iar forma zveltă, alungită spre partea superioară simbolizează fără echivoc natura feminină a “semnului”.

Romana Cucu Mateiaş _ Semn între cer şi pământ

Povestea nunţii selenare a Gherghinei Costea întareşte concluzia că pământul poate căpăta delicateţe imaterială prin grijulia îndrumare a tuturor factorilor ce compun ceramica: materie, formare, foc, culoare. Gherghina Costea reuşeşte să volatilizeze forma , să dea porţelanului valenţe ireale prin graţia inegalabilă a formei şi accentele de culoare, sfioase: mireasa în ziua nunţii.

Gherghina Costea _ Povestea nunţii selenare

Ernest Palko şi ale sale “înmelcuiri” (Oana Tănase) au ca punct de pornire Terra arhaica , începând cu torsul Arhaic unde depunerea valurită de şnururi de pământ ars raku sunt layere temporale de straturi geologice.

Ernest Palko _ Arhaic

Lucrarea Cuplu, asemenea torsului comprimă timpul în layere creînd o mantie în care se desluşesc imprimate două siluete abstracte. Venus, cu o glazură albă marcată de petele unei “istorii” sintetizate de către artist este inconfundabilă prin forme pline, specifice idealului venusian, reactualizat.

Cuplu Venus

Lucia Mihaela Lobonţ şi ale sale arhetipuri de teracotă patinată cu angobe fac parte dintr-o familie de forme “dospite” : Crucea în pâine este centrată între cele două Arhetipuri. Interesul artistei pentru exprimarea plămădelii nude devine evident prin subordonarea culorii de către forma imperfectă,vibrată, moale, organică.

Lucia Mihaela Lobonţ _ Arhetip I . Scriere în pâine . Arhetip II

Elena Amariei : tonalitaţi de non-culoare din care răsare, triumfător de vie, o formaţiune florală şi cărnoasă .

Elena Amariei _ Pistil

Chirilă Emilia : “Consider că obiectele din material ceramic omniprezent pe toate nivelele, din toate timpurile fac legătura dintre spaţii, timpuri si indivizi „
Emigranţii prezenţi în expoziţie abordează tema destinului uman, jumătăţile de capete făcute din lut şamotat şi gresie albă atrăgând privitorul să participe, completând , transformând la rândul său caracterul lucrarii.

Chirilă Emilia _ Emigranţii

Paznicii , lucrare semnată Zmicală Gavril , sunt expuşi în aceeaşi formulă ca Emigranţii Emiliei Chirilă, doi pe un soclu inferior celui de-al treilea: un patruped zâmbitor cu ochi mari ca de bufniţa. Fiecare paznic are un soclu personal, fiecare paznic are trăsături zoomorfe fiecare paznic are propriul teritoriu.

Gavril Zmicală _ Paznic I , II , III

Cojocariu Ionel a studiat cu Costel Badea şi în prezent este profesor doctor la Facultatea de Arte Decorative şi Design din Bucureşti. Stilul său monumental se regăseşte şi în lucrarea prezentă în expoziţie: Poezia materiei, lucrare vibrată, plină de avânt, foarte masculină, din perspectivă freudiană.

Cojocariu Ionel _ Poezia materiei

Biblioteca Anielei Ovadiuc este o altă lucrare monumentală, ce face parte din proiectul său de diplomă: ansamblu de două biblioteci, prima reprezentând o cheie, aceasta expusă la Mogosoaia : o poartă.
“(...)Cea de-a doua piesă se ridică precum un element de trecere, o poartă. Când deschizi o carte nu mai există bariere temporale sau spaţiale. Biblioteca, în afară de conotaţiile sale istorico-culturale, ne oferă fiecăruia dintre noi posibilitatea de a ne transpune în altă lume”. ( Aniela Ovadiuc pentru Metropotam.ro)

Aniela Ovadiuc _ Biblioteca

Elena Bazu , Îngeri . Lucrarea am văzut-o prima oară acum două veri la Vădastra şi presupun că e lucrată cu argilă din zonă în cadrul experimentelor arheologice ce au ca scop reanimarea sitului. Îngerii au călătorit deci , greoi , din teracotă, un ansamblu în care monumentalul păşeşte alături de miniatural.

Elena Bazu _ Îngeri

Doina Stici expune un grup de şase vase : Scriere,în care bogăţia mesajului este imprimată neliniar alb în albastru.

Doina Stici _ Scriere

Tănăsescu Simona exprimentează masa ceramică, creînd o Compoziţie din argilă albă.
Tănăsescu Simona _ Compoziţie

Dincoace este o lucrare monolit la scară mică, cu un accent viu de paie roşii din plastic. Simona, “optzecistă de tranziţie” (Pavel Şuşara), redescoperă posibilitaţile materialului ceramic din afara perspectivei decorative astfel luând naştere sculpturi cu note ludice, notele unui artist ce priveşte într-o nouă perspectivă lucrul mâinilor sale.

Tănăsescu Simona _ Dincoace

Stepanov Ioana revine spre decorativ, sublimându-l, exploatându-l până la limita iluziilor optice. Platourile perforate, aerisite exprimă o ecuaţie personală a coabitării pământului cu eterul , platourile se transformă din recipiente în filtre.
Ioana Stepanov _ Platouri

Ariciu Ciprian face parte din tânăra generaţie de ceramişti, şi, deşi încă la începutul carierei sale, a acumulat deja experienţe pe care puţini ceramişti le-au trăit, participand la expoziţii şi evenimente atât naţionale cât şi internaţionale. Lacustrele prezente în expoziţia de la Palatele Brâncoveneşti se remarcă prin forma halucinantă şi accentele picturale de culoare. Formele alungite, ca nişte siluete în curs de evaporare, conduc privitorul către un sat preistoric de locuinţe lacustre într-un deşert în care singura sursă de apă este fata Morgana.
Forma sculpturală, arhitecturală, conţine urme ale influenţei profesorului său Ionel Cojocariu, al cărui demers pedagogic preferat este formarea monumentală a obiectului.
Totuşi Ariciu nu se limitează la a construi forme monumentale, completând monumentalitatea prin plasticitatea imprevizibilă a “touche-urilor” de culoare, într-o manieră personală.

Ariciu Ciprian _ Lacustră

Titu Toncian consideră ceramica o altă manieră în care se poate inventa forma, Genealogica fiind o dovadă a căutărilor auto-reflexive, rezultatul este un cuboid asemănător Ka’abei din Mecca, piatră ce simbolizează centrul lumii: un curcubeu tern imprimat cu o siluetă antropomorfă reprezintă partea superioara, formulă de actualitate a progresivităţii genetice, paradigmă in plină efervescenţă în comunităţile ştiinţifice.

Titu Toncian _ Genealogica

Re-descoperirea înţelesului pe care îl poate căpăta un monument se regăseşte în grupul de şase Pseudomonumente – grafic al reciclării temelor mitice în diferite noi forme de expresie experiment: un Pegas decapitat, capete umane disecate până la miez sau în jumătăţi, cap de câine , zale dintr-un lanţ atipic,etc..

Titu Toncian _ Pseudomonument

Sumedrea şi Sumedrea – Coloana îndoliată. Simbol al ruperii contactului cu spiritualitatea sau al divinităţii de creaţia sa? Când am ajuns la vernisaj, înăuntrul portretului ardea o lumânare…

Sumedrea şi Sumedrea _ Coloana îndoliată

Cuibul Ioanei Şetran , formaţiune de tubulaturi delicate a căror fragilitate este compensată de gruparea sferică a acestora, defineşte interesul artistei pentru partea naturală a stărilor de “a fi”. Lucrarea pare astfel mai mult o mărturie documentară, modestia şi eleganţa cu care dna. Setran ocoleşte rolul creator al artistului lasă impresia asumării unui alt sens al Operei.

Ioana Şetran _ Cuib

Daniela Făiniş este prezentă în expoziţie cu lucrarea “ Inflorescenţă”, cascadă porţelanată a două vârtejuri de inflorescenţe intersectate. Daniela Făinis vine în completarea universului imaginar documentat de Ioana Şetran, alăturându-i varianta vegetală a unei noi specii: porţelanul “înflorit”.

Daniela Făiniş _ Inflorescenţă

Arina Ailincăi, artist prolific în ceramica romanească contemporană, recontextualizează introspectiv tematici mitice şi mistice. Lucrările expun reflecţii interioare cartografiate plastic în Meditaţie, asamblate fragmentar în Androgin, pertinent înşiruite în Simboluri perene.
   Arina Ailincăi _ Simboluri perene


Arina Ailincăi _ Androgin

Arina Ailincăi _ Meditaţie

...................................................................................................................................

(english version coming soon)

Crina Cranta

Obiectul in arta contemporana

2009-09-29T11:55:00.000-07:00

Obiectul in arta moderna

Interesul pentru obiect in arta a coexistat dintotdeauna cu interesul pentru subiect. Reprezentarile obiectului se impletesc cu factori subiectivi din ce in ce mai lucizi si autocritici, odata cu iluminismul si timpurile moderne.In modernitate interesului pentru obiect se adauga si un anumit spirit nihilist, odata cu miscarea dada care incepe revolutia parodica a tuturor valorilor precedente. Dada aduce, pe langa simbolistica obiectuala a denumirii curentului( "dada", "dadisme" = calut de lemn), un manifest al divortului dintre gandire si expresie ce ridica nihilismul si mistificarea la rangul de principii supreme. , făcând din arbitrar şi din hazard principii ale creaţiei (Tristan Tzara: "Luaţi un jurnal, luaţi o pereche de foarfeci, alegeţi un articol, tăiaţi-l, tăiaţi pe urmă fiecare cuvânt, puneţi totul într-un sac, mişcaţi … "). Dada opereaza cu publicatii de manifeste si jurnale de arta, intalniri si dezbateri publice, colaje, instalatii de obiecte

Prima publicatie Dada. Zurich 1917

Hannah Hoch. " Cut with the Dada Kitchen Knife through the Last Weimar Beer-Belly Cultural Epoch in Germany ". 1919

La Berlin, George Grosz si John Heartfield dezvolta tehnica fotomontajului.

John Heartfield "War and Corpses: The Last Hope of the Rich." Fotomontaj, 1932

In New York Marcel Duchamp, Francis Picabia si Man Ray devin personaje centrale in activitati radicale anti-arta. Grupul lor are mai putine implicatii politice si sociale decat dadaistii europeni si se axeaza mai mult pe interactiunea artistului cu obiectele.
Marcel Duchamp este pionier in cautarea unor noi mijloace de expresie care sa fie orice altceva decat simpli stimuli vizuali, ajunge la realizarea ready-made-urilor, ce presupun conexiuni obiectuale pe cat posibil neutre si lipsite de semnificatie. Ready-made-urile lui Duchamp sunt banale obiecte manufacturate si modificate, pe care le motiveaza ca fiind un antidot la ceea ce el numeste " arta pentru retina".
" Este necesar sa ajungi la a selecta un obiect in ideea de a nu fi impresionat de obiect in baza vreunei delectari sau alt motiv. Desi, este dificil sa alegi un obiect care nu te intereseaza absolut deloc, nu numai in momentul in care l-ai ales, dar care nici nu are vreo sansa de a deveni atractiv sau frumos si care nici nu este placut privirii sau in mod particular neplacut." (Marcel Duchamp)
Primul ready-made " pur-sange" este considerat Bottle Rack ( Rastel pentru sticle,1914). Unul dintre cele mai populare ready-madeuri este The Fountain ( Pisoarul, 1917), obiect ce naste controverse intre Duchamp si Societatea Artistilor Independenti si pe care The Independent il proclama in 2008 unul dintre punctele cheie in arta conceptuala si care il proclama pe Duchamp ca fiind " cel ce a deschis drumul pentru chiulangii si anti-autoritari, contemplatorul Zen al vidului si efemerelor momente de poezie anonima"

L.H.O.O.Q (1919), o carte postala ce o reprezinta pe Mona Lisa asupra careia Duchamp intervine desenandu-i mustata si barba.

Marcel Duchamp L.H.O.O.Q. , 1919

Un alt exemplu ready-made din obiecte gasite este asamblajul lui Duchamp "Why Not Sneeze Rrose Sélavy?" (152 de pietre de marmura in forma de cuburi de zahar, termometru, oase de sepie si colivie)
Ready-made-ul castiga repede adepti in randurile dadaistilor, Man Ray ( The Gift 1921) si Francis Picabia. Influente se pot gasi si la Picasso ( Baboon and Young
1951), in Fluxus si Pop Art( Joseph Beuys expune obiecte gasite si modificate iar in anii'80, Jeff Koons creeaza lucrari cu obiecte gasite, intr-o variatie a artei gasite: sculptura comoda.
Singura definitie a "ready-made"-ului publicata langa numele lui Marcel Duchamp apare in Dictionnaire abrégé du Surréalisme al lui Andre Breton si Paul Eluard: " un obiect ordinar ridicat la demnitatea unei opere de arta doar prin simpla selectie a artistului ".

Andre Breton divorteaza de miscarea Dada in 1922 si initiaza suprarealismul. Se naste un alt univers in care obiectul isi gaseste o reprezentare subiectiva si interiorizata. Spre deosebire de Dadaism care reactiona la ceva deja existent, atentia suprarealistilor se concentreaza pe creatia a ceva nou prin juxtapuneri neasteptate si folosindu-se de surprizele profunzimilor psihice.In urma acestor disectii ale inconstientului iau nastere obiecte distorsionate, divizate, multiplicate si recompuse in stari si contexte anapoda, documentand cu sinceritate spiritul timpurilor .

Yves Tanguy "Indefinite Divisibility" ,1942

In Marea Britanie si ulterior S.U.A, apare curentul Pop art care este în mare măsură legat de creaţia a doi artişti neodadaişti: Jasper Jones şi Robert Rauschenberg. În anii '50, aceşti artişti introduc în artă obiecte de uz cotidian, în mod direct sau doar imaginea lor. Următoarea idee a lui Jones o reprezintă sculpturile în bronz care imită cutii de conserve sau alte obiecte uzuale. Începând din anul 1953, Rauschenberg creează numeroase colaje ale căror rădăcini se află în cubism şi în operele lui Marcel Duchamp. El este şi inventatorul aşa numitelor "combined paintings", care constau în amestecul diverselor obiecte (ex.: firme, sticle, fotografii etc.) pe suprafeţele pictate, rezultând un fel de colaje tridimensionale.

Pop art provoaca la randul sau arta traditionala sustinand ca rolul artistului in producerea de " comoditati vizuale" in masa, ale culturii populare, este adiacent artelor plastice de vreme ce Pop inlatura materialul din contextul sau si izoleaza obiectul, sau il combina cu alte obiecte, pentru contemplare. Artistii Pop Art aduc in prim plan obiecte din cultura consumerista, reprezentate realist in nuante industriale.

Andy Warhol, " Campbell Soup Cans", 1962

Pop art este considerata alaturi de minimalism (miscare ce izoleaza obiectul esentializandu-I atributele) ultima miscare din arta moderna.

Bibliografie:
www. euroarte.com
www.independent. co.uk " The look that shook the world: Duchamp, Man Ray, Picabia"
Hans Richter "Dada: Art and Anti-art", Oxford University Press,1965
Sarane Alexandrian "Surrealist Art", Thames & Hudson, London,1970.
M. Livingstone"Pop Art: A Continuing History", New York,1990Sylvia Harrison "Pop Art and the Origins of Post-Modernism". Cambridge University Press, 2001

Crina Cranta

licente si master ceramica sticla metal

2009-07-07T15:02:00.001-07:00

Make a Smilebox slideshow

licente grafica @ galeria Simeza

2009-07-02T07:11:00.000-07:00

Make a Smilebox slideshow

Licenta si master foto video @ MTR

2009-06-30T12:40:00.001-07:00

Make a Smilebox slideshow

Ceramic retrospect @ Irecson Institute

2009-05-02T00:57:00.001-07:00

Yoko Ichimura/ Japan Yanis Kondopanayotis/Greece

Konstantin Papalopolus/Romania

Dimitra Yonkova/ Bulgaria

Armen Stepanien/ Armenia

Evangelia Binzou/Greece

Misae Suzuki/ Japan

David Olteanu/Romania Ayako Sasaki/Japan

Kolyo Karamfilov/Bulgaria

Nurdan Arslan/Turkey

Jurgita Jasinskaite/Latvia Selahttin Peksen/Turkey

Maria Yonkova/Bulgaria Georgeana Cozma/Romania

The great exhibition of ARTE graduates licence & MA

2008-11-23T07:40:00.000-08:00

graphics department

---------------------

----------------------------

Glass department.

-------------------

Graphics department.detail

----------------------------

Andrei Berindan. Painting department

---------------------------------------

Dana Botez licence project. Mural department

----------------------------------------------

Painting department

---------------------

Painting department

---------------------

Silviu Dancea licence project. glass department

-----------------------------------------------

Andreea Braescu licence project.ceramics department

------------------------------------------------------

Mircea Tancau licence project.ceramics department

----------------------------------------------------

ceramics department MA project. Interactive installation

---------------------------------------------------------

Cristina Radu MA project.ceramics department.

------------------------------------------------

sculpture department

----------------------

Ionut Marin . Metal department

-----------------------

Graphics department

----------------------

Graphics department

----------------------

http://www.artistalpoporului.blogspot.com/

--------------------------------------------

Textile press department

art of ephemeral beauty

2008-09-08T10:34:00.000-07:00

or art of intentionality. art of pure potentiality..

Andy Goldsworthy about the influence of an disapeared art work/object:
“Its absence when collapsed will be more potent because
of it’s strength whilst standing. Although I cannot predict
what will happen, any changes will become part of the work.
When utterly collapsed and only evident as a line of rubble,
it will remain complete and finished.”
And that creates peace of mind.. pure free completion of self with both creation and destruction process..

Dali also speaks about the sacrality of mistake, here mistake with the sense of simbiotic interaction between man and nature, because what man may create nature may destroy and the secret is to be conscious about the reality and that is what remains forever... The impression of presence in our collective uncounscious..

people in bubbles everybody in it's own bubble

2008-07-13T12:31:00.000-07:00

A few years ago i had a vision that every man lives in it's own bubble of perception., in it's own sacre indestructible Universe, in it's own (un)limited world...
Now i discovered ZHU MING ...some more on newArt blog

it's weird how our collective uncounscious works, because this kind of universal visions travels from mind to mind searching to reach out and to be known as som kind of universal knowledge heritage

I like art....

2008-07-13T11:53:00.000-07:00

I like art that says something - literally or figuratively.
I like art that evokes feeling.
I like art that ......

last minutes of a statue..

2008-04-12T03:21:00.000-07:00

from funforever

ARtt & artists

2008-04-03T11:52:00.000-07:00

Modifying reality, bringing savage nature to human comprehension without harmful consequences, the artist is the 3rd medium between God and man (the 3 mediums:religion,science,art). From antiquity to modern times, no matter their nationality, social status or epoch, artists tried making the invisible visible, creating an universal material bridge to the "other side".
Who are the artists? They are a few people hidden in the crowd, striking from time to time with a story that changes regular rules of perception. Most of the time, artist's role can hardly be noticed, being as "insignificant"as the line that separates life from death, bringing (E)motion to a otherwise sober society. Art must be redefined because it has lost it's significance in the buy-sell jungle of capitalism.
Doesn't matter what artists do: from architecture to music to performances or to simply chalk drawings in the streets, they teach not only beauty and non harmful alternatives to a better life, but also reminds about the sense of life, joy of life as they dive deep in the imaginary unconsciousness of humanity collective mind.

Art Takes You Into Yourself

...that's why beauty can be defined only subjectively, beautiful means familiar... so...art is the manifest (shape of Self) criteria that links "cultural tribes"..